Pe 1 Decembrie 1918 a avut loc Adunarea de la Alba Iulia, în care s-a votat în unanimitate unirea regiunilor Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș cu România.
În dimineața zilei de 1 decembrie 1918, la Alba Iulia, peste 1.228 de delegați, împreună cu peste 100.000 de suținători, îmbrăcați în straie de sărbătoare și cu tricolorul în piept, s-au îndreptat către Sala Unirii, numită pe vremuri Sala Cazionului, pentru a decide unirea Transilvaniei cu România.
Manifestația a început prin discursul lui Gheorghe Pop de Băseşti, preşedinte al Adunării Naţionale, care a amintit marile momente ale luptei naţionale a românilor, subliniind: „Vrem să zdrobim lanţurile robiei noastre sufleteşti prin realizarea marelui vis al lui Mihai Viteazul: Unirea tuturor celor de o limbă şi de o lege, într-un singur şi nedespărţit stat românesc".
Ulterior, a luat cuvântul și Vasile Goldiș, care a spus: „Naţiunile trebuiesc eliberate. Între aceste naţiuni se află şi naţiunea română din Ungaria, Banat, Transilvania. Dreptul naţiunii române de a fi eliberată îl recunoaşte lumea întreagă, îl recunosc acum şi duşmanii noştri de veacuri.”
A urmat apoi discursul lui Ștefan Cicio Pop, președintele Marelui Sfat Național, iar apoi Ioan Suciu i-a declarat verificați pe toți cei 1.228 de delegați și s-a trecut la constituirea Adunării Naționale.
Vasile Goldiș a citit Rezoluția Adunării Naționale și a cerut primirea cu unanimitate a proiectului, iar sala i-a răspuns: „Primim. Primim cu toții. Primim totul”.
Au luat, apoi, cuvântul Iosif Jumanca, Alexandru Vaida-Voevod, episcopul Demetriu Radu, episcopul Ioan Ignatie Papp și lucrările au fost închise pe acordurile imnului „Deșteaptă-te române”.