În opinia ierarhului, postul alimentar nu este suficient dacă nu este dublat de cel sufletesc.
"Noi nu postim pentru a primi o anumită recompensă sau o anumită formă de răspuns din partea lui Dumnezeu. Noi postim, în primul rând, aşa cum subliniază încă din secolul al V-lea Sfântul Ioan Gură de Aur, pentru păcatele noastre. Ceea ce este esenţial - noi postim ca să ne pregătim să-L primim pe Hristos. Evident că e nevoie să menţinem un echilibru între postul alimentar sau postul trupesc şi postul sufletesc. Eu aş merge undeva pe o anumită prevalenţă a postului spiritual, postul de păcate. Un post asumat, deplin, trebuie să fie dublat sau să aibă ca punct de plecare şi postul trupesc. N-aş merge nici pe perspectiva aceasta, fiindcă se vorbeşte des în spaţiul public despre faptul că postul implică o anumită formă de detoxifiere la nivelul corpului. Mi se pare că asta e o viziune extrem de sărăcăcioasă, unilaterală asupra postului. Noi nu postim ca să ne detoxifiem, acest lucru o pot face atâtea variante de nutriţie. Noi postim ca să ne "detoxifiem" spiritul. Aş prefera, de exemplu, să mănânce cineva ochiuri sau orice altă mâncare de frupt şi să fie bun. Postul este un exerciţiu spiritual, nu o simplă dietă", a precizat episcopul Ignatie.
Potrivit acestuia, postul alimentar îşi are rostul său şi trebuie ţinut cu măsură.
"N-am putut pricepe şi încă nu înţeleg din punct de vedere mental - tu ai nevoie de anumite surogate, de anumite substitute alimentare care să trimită la mici de post, lapte de post, brânză de post şi tot tacâmul. Asta înseamnă că undeva, din punct de vedere mental, tu nu eşti desprins de alimentaţia de origine animală. Or, noi postim tocmai pentru a ne desprinde cât mai mult de tot ceea ce înseamnă materialitate, pentru a nu fi dependenţi exclusiv de mâncare. Sigur că există o dependenţă, căci nu suntem îngeri, suntem oameni, avem corpuri care necesită să fie menţinute în viaţă prin hrană. Când spun dependenţă am în vedere să nu fie o formă de sclavie, de idolatrie faţă de tot ceea ce înseamnă mâncare. (...) Postirea în sine, şi cea trupească şi cea spirituală, conjugate, una o implică pe cealaltă, ar trebui să ducă în punctul în care tu să simţi cu adevărat o nevoie imperioasă de Hristos şi de cele spirituale", a explicat ierarhul Huşilor.