Pe 15 august, un bărbat de 33 de ani s-a întors acasă în Hong Kong, după ce a zburat din Spania, scrie The Guardian.
La sosire, a fost examinat pentru coronavirus. Deși se simțea bine, rezultatul a ieșit pozitiv. Era însă a doua oară când se infecta cu Covid-19 în mai puțin de cinci luni.
Cazul a atras imediat atenția oamenilor de știință. Bărbatul a fost primul om din lume confirmat cu o reinfecție cu coronavirus.
În primul rând, era asimptomatic. Deși reinfectat cu Sars-Cov-2, sistemul său imunitar a intrat rapid în acțiune și bărbatul a dus virusul fără ca el să știe.
Mulți cercetători au trecut peste acest caz, dar o serie de reinfectări din întreaga lume a ridicat noi preocupări.
La câteva zile după ce cazul din Hong Kong a fost făcut public, medicii din SUA au raportat că un tânăr de 25 de ani din Reno, Nevada, fusese internat cu o reinfecție cu Covid-19.
Au urmat în curând mai multe cazuri. În timp ce majoritatea infecțiilor nu au fost mai grave a doua oară, într-un număr semnificativ de cazuri în SUA, Olanda, Ecuador și India reinfectarea a fost mai severă.
„Este foarte greu să găsești un model chiar acum”, a spus Akiko Iwasaki, profesor de imunobiologie la Universitatea Yale, care a urmărit îndeaproape cazurile de reinfecție. „În esență, fiecare caz este diferit.”
Până în prezent, doar 24 de reinfecții au fost confirmate în întreaga lume, într-o pandemie care a infectat peste 30 de milioane de oameni.
Cel puțin deocamdată, reinfectarea pare mai puțin frecventă. Dar oamenii de știință subliniază că o confirmare a reinfectării nu este o sarcină ușoară și multe cazuri sunt astfel ratate.
Pentru a confirma o reinfecție, oamenii de știință trebuie să examineze codul genetic al virusului din fiecare rundă de boală și să demonstreze că sunt distincte.
Asta înseamnă să ai acces la ambele seturi de tampoane cu care s-au prevelat probele și la mijloacele necesare pentru a face secvențierea întregului genom.
Chiar și în spitale unde există capacitatea, astfel de teste sunt rareori făcute. Pacienții reinfectați trec pur și simplu neobservați sau neraportați. „Probabil că sunt mult mai multe cazuri decât vedem”, a spus Iwasaki.
Lupta sistemului imunitar împotriva coronavirusului este declanșată în mai multe etape.
Prima linie de apărare, sistemul imunitar înnăscut, este imprecisă, dar rapidă.
Agenții patogeni invadatori determină celulele să producă proteine de semnalizare numite citokine care fac apel la o armată de celule albe din sânge care înghit și perturbă virusul.
Urmează sistemul imunitar adaptiv, o forță de atac mai specializată.
Acesta dezlănțuie celulele T, care distrug celulele infectate și determină celulele B să producă anticorpi care se lipesc de viruși și le opresc răspândirea.
Dacă și când infecția este înfrântă, celulele T și B rămân ”în picioare”, dar unele ar trebui să fie depozitate în organism ani de zile, o memorie imunitară care poate fi reactivată în cazul în care virusul va încerca din nou să intre în organism.
Având în vedere complexitatea răspunsului imunitar, nu este de mirare că oamenii de știință se luptă să descopere motivul pentru care apar reinfecțiile.
Testele de sânge efectuate la pacienți au arătat că nivelul anticorpilor care dezactivează virusul poate scădea după câteva luni, în special la cei cu simptome ușoare sau fără simptome.
Dar, chiar și cu niveluri sănătoase de anticorpi, reinfecția nu numai că poate să reapară, dar poate provoca boli chiar mai grave.
Într-un raport despre lucrătorii medicali reinfectați din India, prof. Jayanthi Shastri și echipa ei de la spitalul Kasturba pentru boli infecțioase din Mumbai descriu cazul unei asistente de 25 de ani care a suferit mai mult după o reinfectare, la două luni după prima bătălie cu noul coronavirus.
„Imunitatea ei nu a fost suficientă pentru a o proteja de a doua infecție mai severă, în ciuda prezenței anticorpilor neutralizanți”, a spus Shastri.
Constatarea aceasta și cazuri similare au reorientat atenția asupra unei serii de întrebări la care oamenii de știință se luptă să răspundă.