Plasma este partea lichidă de sânge care rămâne atunci când toate celulele roșii și albe din sânge și trombocitele au fost îndepărtate.
În urmă cu peste o sută de ani, Emil Behring a primit primul premiu Nobel pentru fiziologie și medicină pentru munca sa, demonstrând că plasma poate fi utilizată pentru tratarea difteriei.
Când o persoană contractează un virus precum COVID-19, sistemul său imunitar creează anticorpi pentru a combate virusul. Acești anticorpi se găsesc în plasmă. Plasma cu acești anticorpi care combat infecțiile se numește „plasmă convalescentă”. Printr-un proces de donare a sângelui, această plasmă bogată în anticorpi poate fi colectată de la o persoană recuperată, apoi transfuzată la un pacient bolnav care încă luptă cu virusul. Acest lucru oferă un impuls sistemului imunitar al pacientului bolnav și poate ajuta la accelerarea procesului de recuperare.
Procesul este următorul:
1) Pacientul vindecat de COVID-19 donează plasmă
2) Plasma este testată.
3) Plasma este depozitată și transportată la spital
4) Pacientul este tratat cu plasmă
5) Terapia este completă.
6) Pacientul recuperat poate deveni viitor donator.
Acum știm că componenta cheie a plasmei pentru tratarea infecțiilor o reprezintă anticorpii. Anticorpii sunt proteine în formă de Y care sunt specifice pentru oricare infecție pe care o persoană a întâlnit-o anterior. Aceștia sunt produși în cantități mari de celulele B ale sistemului nostru imunitar pentru a se lega de virusul invadator și pentru a îl distruge. Conceptul de vaccinare se bazează pe stimularea producției de anticorpi împotriva infecțiilor posibile. În schimb, utilizarea plasmei convalescente implică transferul de anticorpi de la donatori care au deja un răspuns imun, oferind astfel protecție imediată (dar tranzitorie) destinatarului, potrivit digi24.ro.
Tratamentul cu plasmă convalescentă a fost, de asemenea, testat pentru virusul Ebola în 2013-2016.