Virusul circulă de zeci de ani în unele zone de pe glob, în special în Africa de Vest și Centrală. În cele mai recente cercetări făcute publice săptămâna aceasta, oamenii de știință de la Institutul de Biologie al Universității din Edinburgh au descris modul în care un model genetic ar sugera că „a existat o transmitere susținută de la om la om cel puțin din 2017”.
În studiu, secvențele genetice au arătat că primele cazuri de variolă a maimuței din 2022 par să fi provenit dintr-un focar care a dus la cazuri în Singapore, Israel, Nigeria și Marea Britanie între 2017 și 2019.
Michael Worobey, biolog și profesor la Universitatea din Arizona, care nu a fost implicat în cercetare, a spus că aceasta sugerează că „acest focar a apărut de mult timp, la nivel local” și că acolo virusul este endemic. În opinia lui, acest lucru înseamnă că lumea nu a reușit să îi protejeze pe cei expuși, din zonele cu resurse limitate și să țină virusul sub control înainte de a se răspândi la nivel global.
„Trebuie să ne îndreptăm atenția spre locul din care s-a răspândit... și să începem să ne pese de acea populație la fel de mult pe cât ne pasă de ceea ce se întâmplă în toate aceste țări din întreaga lume”, a afirmat Worobey.
Dacă și alte cercetări continuă să arate că virusul s-a răspândit în rândul oamenilor mai mult decât se credea anterior, Worobey a susținut că o „întrebare foarte bună” este, de ce lumea nu ar crede că variola maimuțelor poate fi endemică în locuri dincolo de Africa de Vest și Centrală?