Sursa citată nu dezvăluie identitatea luptătorilor Wagner pentru a-i proteja. Cei doi sunt căsătoriți și au fost recrutați în timp ce erau în închisoare. Unul dintre ei ispășește o pedeapsă de 20 de ani pentru ucidere din culpă. Cei doi luptători au povestit despre pierderi uriașe în „primul val” de atacuri în Ucraina.
„Noi eram 90. Șaizeci au murit în primul atac”, a spus unul, amintindu-și primul său atac în apropierea satului Bilohorivka.
„Dacă un grup nu are succes, altul este trimis imediat. Dacă al doilea nu reușește, trimit un alt grup”, continuă el.
Celălalt luptător a fost implicat într-un asalt care a durat cinci zile, într-o pădure din apropierea orașului Lysychansk de la granița Lugansk-Donețk din estul Ucrainei.
„Primii pași în pădure au fost dificili din cauza minelor de teren răspândite. Din 10 bărbați, șapte au fost uciși imediat”, a spus el.
„Nu poți să-i ajuți pe răniți. Ucrainenii trăgeau puternic asupra noastră, așa că, deși dacă rănile lor erau minore, trebuia să continuăm, altfel eram noi cei loviți de foc.
„Asta s-a întâmplat timp de cinci zile. Oameni mor chiar lângă mine, rugându-se lui Dumnezeu, cerșind apă. Crezi că poți da jos arma și nu se va întâmpla nimic altceva. Și apoi lupta începe din nou 10 minute mai târziu, iar ucrainenii continuă să vină după tine. Val după val. Unii se opresc chiar acolo în pădure și își aruncă armele. Dar să-ți arunci armele înseamnă să ajungi sub focul lunetistului și să mori”, a spus soldatul rus.
„Patru sute de luptători Wagner au fost aduși acolo și apoi din ce în ce mai mulți, tot timpul.”
„Nu a existat nicio evacuare a răniților, a adăugat el.
„Dacă ești rănit, te rostogolești singur la început, în orice fel poți, într-un loc neutru, unde nu e foc, iar dacă nu este nimeni în preajmă, îți dai primul ajutor”, a spus el. Se strâng astfel grămezi de răniți și morți, a spus prizonierul implicat în atacul în pădure.
„Când se adună victimele, primești ordin să le încarci și nu te gândești cu adevărat cine este mort și cine este rănit”, a spus unul dintre luptători. De-a lungul câtorva săptămâni petrecute în prima linie, cei doi bărbați au spus că au un singur instinct.
„Doar pentru a supraviețui. Aveam doar dorința de a supraviețui, indiferent de cost”, a mai spus el.
Cei doi au devenit amorțiți de victimele și uciderea soldaților ucraineni cu care s-au confruntat.
„Ai crede că vei simți ceva după ce ai ucis pe cineva, dar nu, continui.”
Alternativa de a merge prin câmpurile minate către artileria ucraineană a fost la fel de letală, potrivit relatărilor bărbaților.
„Nu ne-am putea retrage fără ordine, deoarece dacă nu respectăm ordinul, vom fi uciși”, a spus unul dintre prizonieri.
„Un bărbat a rămas într-o poziție, era foarte speriat, a fost primul său atac. Am primit ordin de a alerga înainte. Dar bărbatul s-a ascuns sub un copac și a refuzat. Acest lucru a fost raportat la comandă și asta a fost tot. A fost dus la 50 de metri de bază. Și-a săpat propriul mormânt și apoi a fost împușcat”.
Celălalt luptător a raportat o situație asemănătoare: „Comandantului nostru i s-a spus că dacă cineva bate în retragere de frică, va trebui eliminat. Și dacă nu am reuși asta, am fi eliminați pentru că nu am făcut-o.”