Cum ne pregătim să devenim țara muncii la negru din cauza unei logici birocratice aberante

Este de-a dreptul incredibil să asistăm la spectacolul unei guvernări care pretinde că modernizează statul prin reducerea celor care ar trebui să îl facă să funcționeze. Declarațiile ministrului Florin Manole nu sunt doar un avertisment de circumstanță, ci o radiografie crudă a unei mentalități guvernamentale care confundă eficiența cu amputarea. Când vorbim de reducerea cu 10% a personalului din ITM-uri, nu discutăm despre statistici reci sau cifre de bilanț. Vorbim despre oameni care, în acest moment, sunt singurii care mai stau între angajat și patronul care vrea să îl exploateze. Vorbim despre inspectorii care se luptă cu o realitate în care munca la negru este deja o problemă cronică a pieței muncii românești. Logica guvernamentală pare să fie una de o simplitate dezarmantă: dacă reduci numărul celor care controlează, automat reduci și costurile. Este ca și cum ai spune că poți combate criminalitatea prin reducerea numărului de polițiști. O abordare care denotă o înțelegere superficială a modului în care funcționează un stat de drept. Realitatea din teren arată deja că inspectorii ITM se confruntă cu o avalanșă de sesizări și controale care depășesc cu mult capacitatea lor de lucru. În aceste condiții, să mai reduci din efectivele deja suprasolicitate înseamnă să oferi pe tavă patronilor lipsiți de scrupule oportunitatea de a-și exploata angajații fără teamă. Ce fel de modernizare este aceea care ne întoarce în epoca în care angajatul era la mila patronului? Ce fel de reformă este aceea care sacrifică drepturile fundamentale ale muncitorilor pe altarul unei false economii bugetare? Ministrul Manole are dreptate să își manifeste îngrijorarea. Munca la negru nu este doar o problemă economică, ci una socială profundă. Ea generează inechități, alimentează economia subterană și privează statul de resurse vitale. Să amplifici acest fenomen prin reducerea controalelor este o politică cu consecințe pe termen lung devastatoare. Guvernul Bolojan ar trebui să înțeleagă că eficiența statului nu se măsoară prin numărul de funcționari concediați, ci prin capacitatea acestuia de a-și îndeplini obligațiile față de cetățeni. Un stat care nu își poate proteja angajații de exploatare nu este un stat eficient, ci unul deficient. În loc să reducem din cei care ne apără drepturile, ar trebui să ne gândim cum să îi facem să funcționeze mai bine. Reforma adevărată înseamnă digitalizare, proceduri simplificate, formare profesională continuă - nu mutilarea unor instituții vitale. România riscă să devină țara muncii la negru nu din cauza lipsei de reglementări, ci din cauza unei viziuni guvernamentale care confundă modernizarea cu distrugerea. Și asta este o tragedie pe care ne-o facem cu mâna noastră.