Maria și Andreea păstrează legătura și se vizitează una pe cealaltă ori de câte ori au ocazia. Ce e interesant e că, la sfârșitul anului trecut, Maria a devenit mamă, iar Andreea Raicu a povestit experiența emoționantă prin care a trecut pe blogul personal.
"Parcă o văd pe micuța Maria care mă aștepta în urmă cu 15 ani la ușa centrului Macrina cu băgăjelul făcut. Știa că vin în Ajunul Crăciunului să o iau pentru două săptămâni, cât dura vacanța, zile care aveau să ne schimbe viață amândurora.
Cu câteva zile înainte de Crăciunul din acel an, am mers împreună cu colegii de la Prima TV să ducem câteva cadouri copiilor la Centrul Macrina de care avea grijă Părintele Gabriel.
A fost minunat. Ne-au cântat, ne-au răsfățat cu bucuria lor atât de autentică. Toți erau foarte fericiți și, încet-încet, ne-am împrietenit.
Pentru că am observat că una dintre fetițe era destul de timidă, m-am dus să vorbesc cu ea. S-a lipit de mine și nu a vrut să îmi mai dea drumul, așa că am ținut-o în brațe până în momentul plecării. Au alergat după noi la poartă, nu voiau să ne mai lase să plecăm.
I-am întrebat dacă pleacă undeva de Crăciun. Unii dintre ei, cei care mai aveau părinți, urmau să plece acasă. Fetița timidă pe care o ținusem în brațe s-a uitat în ochii mei și mi-a zis că nu pleca nicăieri. Cred că era singura care rămânea la centru.
Nu a așteptat prea mult și m-a întrebat dacă poate veni la mine. M-am blocat. Nu știam ce să răspund. Am căutat cu privirea ochii preotului de la care așteptăm ajutorul. Foarte calm, mi-a spus că dacă vreau să o iau de sărbători la mine pe micuța Maria, o pot face. M-am bucurat enorm pentru că știam ce va însemna asta pentru ea.
Așa că, în cele câteva zile rămase, m-am dus și am cumpărat tot ce m-am gândit că i-ar plăcea, ce ar bucură-o și ar face-o să simtă cu adevărat Crăciunul. I-am cumpărat haine, rochii de prințesă, pantofi, cizme, ghete, jucării, bijuterii, dulciuri… tot ce m-am gândit că mi-a plăcut mie când eram mică.
În seara de Ajun, mă aștepta la ușa centrului, fiind ferm convinsă că nu voi reveni, iar când m-a văzut, nu îi venea să creadă.
Am crezut că leșînă de bucurie, acea bucurie cu adevărat autentică a unui copil de 5 ani, care m-a făcut să mă simt incredibil.creadă. Am crezut că leșînă de bucurie, acea Am crezut că leșînă de bucurie, acea bucurie cu adevărat autentică a unui copil de 5 ani, care m-a făcut să mă simt incredibil."
Era în al noulea cer. Am ajuns acasă. Era atât de fericită de cadouri, de familia și prietenii mei, de petrecerile la care am mers, de faptul că se simțea în centrul atenției și parcă descoperea o nouă lume. Am mers la munte, în vizite, făcea ceea ce nu făcuse niciodată."
Maria deja făcea parte din familie
După cele două săptămâni petrecute împreună, ne-a fost cumplit de greu amândurora să ne despărțim, așa că am promis că ne vom vedea în weekend-uri, ceea ce am și făcut. Weekenduri, vacanțe și oricând ne găseam un pic de timp liber eram împreună.
Maria deja făcea parte din familie, era pe lista de cadouri de peste tot, în fiecare loc în care mergeam.
Era incredibil cum se transformă, fiecare an petrecut împreună în altă lume decât cea a centrului în care trăia îi dădea mai multă încredere în ea. Fetiță cea mică și timidă avea curajul să fie altfel. Opt ani am fost nedespărțite, ani în care am trăit atât de multe lucruri, experiențe, vacanțe, călătorii care au creat o legătură incredibilă.
Viață însă a avut niște planuri diferite de cele la care mă gândisem eu și în urmă cu șapte ani, deși nu intrase la liceu, Maria a ales să plece de la centrul Macrina și ulterior să mergă undeva lângă Constanța împreună cu mama ei. Nu ne-am mai văzut. Am pierdut legătură….
În timp, am aflat că a adus pe lume o fetiță și că locuiește în Constanța. Anul trecut, Crăciunul ne-a făcut un cadou minunat și ne-a adus din nou împreună. Ne-am scris, ne-am auzit la telefon, am împărțit poze și multe aminiri. Mi s-a făcut atât de dor de ea încât pe 30 decembrie am plecat la Constanța să o văd, după 6 ani.
A fost atât de frumos. Legătură era acolo, nu se pierduse deloc. Micuța Maria crescuse, dar în brațele mele era la fel de mică. Mă așteptase că în seară de Ajuns în care o luasem prima dată de la centru, la fel de bucuroasă și emoționată.
Am ras, am povestit și ne-am adus aminte de atât de multe lucruri. Am promis că nu vom mai pierde legătură și că ne vom vedem mai des.
A fost un cadou minunat pentru amandouă.
Ieri ne-am văzut din nou. De dată acesta a venit ea la mine și am petrecut o zi întreagă împreună acasă, unde a crescut, în camera ei, în toate locurile care erau la fel pentru ea. Am mers împreună la aceeași piață, am gătit împreună și am povestit și ne-am uitat la poze.
Nu ne venea să credem cum a trecut timpul și prin câte am trecut. Nu au fost numai lucruri frumoase, dar am avut înțelepciunea să trecem peste ele și să nu pierdem această legătură. Ne-am fi dorit să nu se mai termine ziua. Totul era atât de autentic și de frumos.
A fost un cadou minunat pentru amandouă, pe care îmi doresc să ni-l facem în fiecare Crăciun.
Chiar dacă nu am un copil, cred că micuța Maria m-a făcut să simt ce înseamnă să fii mama măcar și pentru câțiva ani."