„În România, incidența este mai mică decât media europeană. Vorbim de un număr total de 311 mii de pacienți români diagnosticați cu o formă de demență, ceea ce înseamnă o incidență de doar 1,43%, mai mică față de cea înregistrată la nivel european, de 1,73%. Îngrijorător este însă că, potrivit estimărilor OMS, în următorii 30 de ani, numărul celor care suferă de demență s-ar putea tripla,” a declarat Dr. Bianca Nițu, medic neurolog, în cadrul webinarului „Demența: ce este, cum o recunoști și cum o tratăm”, organizat de clinica de neurologie Neuroaxis.
Ce este demența și care sunt cele mai comune simptome
Demența reprezintă o deteriorare cognitivă globală, cu un deficit semnificativ față de nivelul de funcționare anterior. Cea mai cunoscută formă de demență este boala Alzheimer, responsabilă de mai mult de jumătate din numărul total al cazurilor de demență. Însă, există mult mai multe tipuri de demență, precum demența asociată bolii Parkinson, demența cu corpi Lewy sau demența frontotemporală.
Demențele apar lent, evoluția progresivă a bolii întinzându-se, de regulă, pe parcursul mai multor ani. Printre cele mai des întâlnite simptome se numără tulburările de memorie, schimbările de personalitate și de comportament, dezorientarea temporală și spațială precum și tulburările de limbaj.
Factori de risc: Nemodificabili vs. modificabili
Factorii genetici sunt factori de risc nemodificabili, însă este greu de cuantificat cu exactitate care este impactul lor în procesul de apariție a demențelor. Pe de altă parte, există foarte mulți factori modificabili care conduc la apariția simptomelor cognitive.
Cea mai mare contribuție o au factorii vasculari: prezența tensiunii, a diabetului, obezitatea, sedentarismul, fumatul, consumul exagerat de alcool sau depresia facilitând apariția unei forme de demență.
Există, de asemenea, și factori modificabili secundari precum lipsa vitaminei B12, o patologie tiroidiană etc. Aceștia sunt foarte ușor modificabili, cu condiția să fie detectați din timp.
Cum încetinim progresia unei demențe?
Dacă vorbim despre tulburările neurodegenerative, nu există niciun tratament care să oprească acest proces de îmbătrânire a creierului. Există, însă, tratamente capabile să amelioreze tulburările cognitive și să amâne distrugerea neuronilor. De asemenea, pentru stadiile avansate ale bolii există anumite tratamente psihiatrice care încearcă să țină sub control devierile comportamentale.
„Însă, cel mai semnificativ impact îl produc schimbările ce țin de stilul de viață. Menținerea tensiunii și a glicemiei în limite normale, tratarea depresiei, includerea pacientului în activități sociale. Chiar dacă pentru mulți oameni aceste schimbări nu par a reprezenta un tratament, în realitate, ele pot cântări mult mai mult decât orice pastilă luată,” menționează dr. Liviu Cosma, medic neurolog în cadrul clinicii Neuroaxis.
Îngrijirea pacientului. La domiciliu sau într-un centru dedicat acestor afecțiuni?
Medicul neurolog poate da indicații, în funcție de gradul de deteriorare cognitivă și a funcțiilor motorii ale pacientului, dacă acesta poate fi îngrijit în continuare de către familie sau dacă este nevoie să fie internat într-un centru de specialitate.
„Momentul de a alege unde și cum tratăm pacientul cu demență este foarte greu de decis. Pe măsură ce lucrurile devin o povară prea mare pentru aparținător, trebuie luată în calcul varianta unui centru de specialitate, fără nici cea mai mică rușine. Pentru că nu vorbim de faptul că aparținătorii nu mai țin la acel membru al familiei, ci de faptul că un centru special este calificat să ofere cea mai bună îngrijire posibilă din punct de vedere medical,” adaugă dr. Liviu Cosma.
Perspective de viitor în diagnosticare și tratament
Din punct de vedere al diagnosticării, comunitatea științifică internațională înregistrează progrese majore. Nu același lucru se întâmplă, din păcate, și în cazul tratamentelor care își propun să vindece demența.
„În următorii ani ne putem aștepta să iasă pe piață diverse teste, poate chiar unele de sânge, precum și diverse tipuri de imagistică cerebrală, care să detecteze mai devreme asemenea patologii. Din păcate, în ceea ce privește progresele înregistrate în cazul opțiunilor de tratament, lucrurile nu se mișcă cu aceeași viteză. Studiile care și-au propus să oprească procesul neurodegenerativ nu au, până acum, rezultate extraordinare și cred că va mai dura mult până să vedem pe piață un tratament revoluționar care să trateze demența.
Așadar, ar trebui să ne concentrăm pe acele lucruri lumești pe care le putem face. În loc să așteptăm pastila minune care va vindeca boala, mai bine intervenim acolo unde avem astăzi putere și anume în încercarea de detectare mai rapidă a bolii și în schimbările asupra stilului de viață,” încheie dr. Liviu Cosma.