Efectele tratamentelor oncologice asupra sistemului endocrine sunt foarte des întâlnite și pot interesa oricare glandă endocrină. Spre exemplu, sunt studii care raportează că până la 50% din persoanele cu limfom Hodgkin care au urmat radioterapie ce a implicat zona gâtului au dezvoltat în timp hipotiroidism – incapacitatea glandei tiroide de a produce suficienți hormoni tiroidieni. Radioterapia pentru cancerele cerebrale poate afecta glanda hipofiză și hipotalamusul, rezultând diverse deficite hormonale: deficit de hormon de creștere, deficit de hormoni sexuali, tiroidieni. Aceste efecte tardive sunt des întâlnite la copiii și adolescenții care au urmat tratament radioterapic pentru cancere cerebrale și care pot prezenta întârziere în creștere, debutul tardiv sau prea devreme al pubertății, disfuncții tiroidiene.
”Disfuncțiile gonadale (ale ovarelor sau testiculilor) atrag după sine alte probleme la copii și adolescenți, de la afectarea densității minerale osoase - ce poate duce la osteoporoza apărută prematur-, până la afectare emoțională. Astfel, este important să ținem sub observație aceasta categorie de pacienți, căci au un risc crescut să dezvolte în timp cel puțin o disfuncție endocrină”, explică Dr. Alina Rusu, medic specialist endocrinolog in cadrul clinicii DigestMed.
Disfuncțiile gonadale (n.r. insuficiența de estrogen sau testosteron) pot apărea și la adulții care urmează tratamente oncologice. ”Uneori, aceste disfuncții sunt reversibile, alteori nu. Este bine să informam persoanele tinere care urmează să înceapă un tratament oncologic ce poate afecta funcția reproductivă de acest risc și să recomandăm înainte de inițierea tratamentului prelevarea de ovocite și spermă, ce pot fi păstrate și folosite ulterior în vederea obținerii unei sarcini”, accentuează Dr. Rusu.
În plus, chimioterapia și chirurgia la rândul lor pot afecta orice glandă endocrină. Deficitul de ACTH (hormon ce stimulează activitatea glandelor suprarenale) care duce la insuficiența suprarenaliană este o urgență medicală ce apare cel mai frecvent la scurt timp după tratamentul chirurgical ce implica hipotalamusul sau hipofiza. Chimioterapicele din categoria agenților alkilanti sau inhibitorii de tirozin-kinază pot determina, cel mai frecvent, disfuncții tiroidiene - hipotiroidism sau, mai rar hipertiroidism. Mai noile terapii imunologice disponibile pentru unele cancere pot determina apariția de boli autoimune endocrine, cel mai des tiroidita autoimună sau hipofizită.
Care sunt simptomele dezechilibrelor endocrinologice la pacienții oncologici
”Vom fi atenți la greutatea pacientului, dacă a slăbit brusc sau s-a îngrășat neașteptat de mult, vom urmări aspectul general și masa musculară. Tensiunea arterială și frecvența cardiacă sunt doua funcții important de urmărit. Spre exemplu, tensiune arterială mică însoțită de scădere în greutate, scăderea masei musculare și valori glicemice scăzute pot sugera insuficiență adrenală, iar pulsul crescut alături de scădere rapida în greutate și transpirații mai abundente decât de obicei pot sugera exces de hormon tiroidian. Absența ciclului menstrual la femei, alaturi de acele valuri de căldură și transpirații sugerează scăderea secreției de estrogeni și necesita investigații suplimentare, iar în cazul copiilor urmărim creșterea și dezvoltarea și apariția semnelor de pubertate”, explică Dr. Alina Rusu.
Din păcate, disfuncțiile endocrine apărute în timpul tratamentului oncologic nu pot fi prevenite, însă pentru a le putea gestiona în eventualitatea în care apar, este de dorit că medicul oncolog să orienteze pacientul aflat la risc către medicul endocinolog, să efectueze analize periodice în vederea surprinderii la timp a unei disfuncții endocrine. Tocmai de aceea, ar fi util că pacientul să puna multe întrebări medicului oncolog înainte de începe un tratament, să ceara detalii despre tratament, despre efectele adverse și despre oportunitățile de protecție împotriva lor.