2023-02-02 19:00

COXARTROZA: simptome și metodă de tratament minim invaziv

 |  16:05
COXARTROZA: simptome și metodă de tratament minim invaziv

Atunci când ne referim la problemele de sănătate specifice unei anumite vârste, cele din sfera ortopedică ocupă, din păcate, un loc aparte. Nu neapărat pentru că sunt legate de îmbătrânire, ci pentru că multe din durerile articulare sunt neglijate în primele etape ale bolii, fiind puse pe seama efortului, a vremii sau a altor motive care nu au legătură cu realitatea. Adevărul este că o durere articulară care nu trece într-un interval rezonabil de timp este un semnal de alarmă și ar fi primul indiciu că trebuie să facem o vizită la medicul ortoped, fie doar pentru câteva verificări de rutină. 

Însă există situații în care durerile sunt constante și puternice, așa cum sunt cele ale șoldului sau ale genunchiului și, în anumite cazuri, netratate la timp, afecțiunile pot avansa rapid, producând chiar invaliditate și incapacitatea de a efectua lucruri din rutina zilnică care, anterior, păreau aparent banale. Coxartroza, denumirea medicală a artrozei de șold, este o boală degenerativă, caracterizată prin degradarea progresivă a articulației șoldului.

Cele mai relevante efecte negative al acesteia sunt distrugerea cartilajului din zona respectivă și afectarea directă a funcționalității articulației șoldului. Pentru a înțelege mai bine această situație, vom discuta, în rândurile de mai jos, cu medicul chirurg Vlad Predescu, unul dintre cei mai apreciați ortopezi din țara noastră, specializat în protezarea articulară a genunchiului și a șoldului. 

Care sunt primele simptome care ne anunță că există o problemă la nivelul articulației șoldului și că este posibil să apară coxartroza?  

Afecțiunea șoldului caracterizată prin distrugerea lentă și progresivă a cartilajului articular poartă numele de coxartroză.Trebuie să fim conștienți de faptul că, din momentul în care se instalează această problemă, distrugerea cartilajului este ireversibilă și, pe măsură ce progresează, are efecte din ce în ce mai grave asupra calității vieții pacienților noștri. Primele simptome sunt reprezentate de apariția durerilor, dureri care sunt localizate, cu precădere, în zona anterioară a șoldului și înregiunea inghinală. Aceste dureri prezintă, la început, un caracter mecanic, adică apar la mișcare sau sunt accentuate de aceasta și se calmează în repaus. Pe măsură ce boala avansează, durerile cresc în intensitate și afectează mersul. Astfel, pacientul ajunge să meargă șchiopătat și să fie capabil să se deplaseze pe distanțe din ce în ce mai scurte fără durere.

După accentuarea fenomenelor dureroase, se poate observa destul de repede și pierderea mobilității șoldului. În faza inițialăeste afectată mișcarea de rotație și pacientul poate remarca căîncep să apară dificultăți la legarea șireturilor sau la statul picior peste picior. Din momentul în care distrugerea cartilajului la nivelul șoldului devine semnificativă, articulația șoldului are tendința să se blocheze și membrul inferior devine mai scurt.

Pacienții prezintă un important handicap locomotor, astfel încât au dificultăți din ce în ce mai mari pentru efectuarea activităților zilnice, atât la nivel profesional, cât și în plan personal. Pacienții a căror suferință este îndelungată și au refuzat tratamentul chirurgical au tendința să nu se mai deplaseze, devin sedentari și își pierd abilitățile socio-profesionale.

De la ce vârstă trebuie să facem controale regulate ale articulației șoldului și care sunt persoanele aflate în grupele de risc?

Atât timp cât nu există dureri la nivelul șoldului, nu se recomandă controale periodice, dar există câteva lucruri bine de știut prin care putem preveni distrugerea cartilajului articular. Excesul semnificativ de kilograme pune la risc cartilajul articular, consumul excesiv de alcool, bolile reumatismale, tratamentul prelungit cu cortizon, suprasolicitarea peste măsură a articulației reprezintă câțiva factori favorizanți.

O altăgrupă de risc este reprezentată de pacienții care s-au născut cu diverse malformații la nivelul șoldului, cunoscute sub denumirea de displazie congenitală sau o afecțiune mai nou diagnosticată ce poartă denumirea de sindrom de impingement femuro-acetabular. În toate aceste cazuri, artroza își face apariția precoce, chiar înainte de 50 ani. În celelalte situații, debutul este, de obicei, după 60 ani și explicația este dată de îmbătrânirea naturală a cartilajului articular care are, de fapt, o rezistență variabilă la uzură în cazul fiecăruia dintre noi.

Cât de mult afectează osteoporoza rezistența și sănătatea articulației șoldului?

Osteoporoza nu determină, în mod direct, coxartroza dar este o situație medicală care poate complica tratamentul chirurgical. Pacienții cu osteoporoză avansată și care suferă un traumatism prin cădere au un risc ridicat pentru apariția fracturilor de col femural. Acestea au drept tratament tot protezarea șoldului. Osteoporoza avansată influențează, pe de altă parte, alegerea tipului de proteză și prezintă un risc suplimentar de apariție a fracturilor intraoperatorii, în momentul în care se introduce proteza. Pe de altă parte, de cele mai multe ori este nevoie de alegerea unui model de proteză cimentată, ceea ce înseamnă că fixarea protezei în os se face prin intermediul unui ciment biologic care se întărește imediat și asigură stabilitatea implantului pe termen lung.

Există și alte boli care pot deteriora articulația șoldului? 

În afara de uzura cartilajului specifică în mod natural sau deîmbătrânirea acestuia sunt recunoscute și bolile reumatismaledrept un factor favorizant de deteriorare a articulației șoldului. Aici aș putea aminti de poliartrita reumatoidă, spondilita anchilozantă sau tratamentul excesiv cu cortizon. Modul în care aceste boli pot fi controlate medicamentos de către medicul reumatolog influențează cât de târziu apare degradarea cartilajului articular.

Cum decurge prima discuție cu medicul chirurg ortoped după ce un pacient primește recomandarea de protezare a șoldului?

Prima discuție este, desigur, extrem de importantă pentru căpacientul trebuie să înțeleagă că viața cu articulația protezatăeste, de regulă, o viață normală. Dacă proteza este de bunăcalitate, corect implantată și pacientul și-a făcut recuperarea în mod corespunzător, atunci, după o perioadă de câteva luni, nu ar trebui să mai fie probleme semnificative pentru desfășurarea activităților cotidiene dar și sportive. 

Medicul ortoped are nevoie, la rândul lui, să înțeleagă așteptările pacientului și dorințele acestuia și să-și adapteze tehnica chirurgicală sau săaleagă un model de proteză corespunzător acestuia. În acest caz, există nenumărate tipuri de proteze, de la cele cimentate sau necimentate, cu capete metalice sau ceramice sau, în cazuri atent selectate, proteze de resurfațare, recomandate celor care au o viață sportivă extrem de activă.

Când putem primi o recomandare de protezare a articulației șoldului printr-o operație minim invazivă?

În mod normal, aș putea spune că în majoritatea cazurilor atunci când această procedură se efectuează de către un chirurg supraspecializat în acest sens. Există, însă, și câteva excepții care pot impiedica efectuarea unei tehnici minim invazive, cum ar fi obezitatea excesivă, musculatura extrem de dezvoltată (foști luptători sau culturiști) sau cazuri extrem de grave în care, la nivelul șoldului, distrugerea este atât de mare încât nu se mai poate identifica anatomia inițială. În concluzie,aș putea spune că 80%-90% dintre pacienți sunt potrivițipentru un abord minim invaziv, dacă există o preocupare în acest sens.

Care este durata operației minim invazive și cât timp trebuie sărămână pacientul în spital?

Durata intervenției chirurgicale este, de cele mai multe ori, sub o oră și în nenumărate cazuri reușim să implantăm proteza în 30-40 de min. În felul acesta, riscurile operatorii generale sunt mult diminuate și, nu în ultimul rând, sângerarea este minimă. În prezent, prin această tehnică, pacientul nu mai are nevoie de transfuzie de sânge și nici de recoltare preoperatorie sau de aducere de donatori. Practic, în 90% dintre cazurile de protezare primară, pacienții noștri nu mai au nevoie de transfuzie de sânge și nu mai sunt expuși unor riscuri.Totodată, durata de spitalizare a scăzut foarte mult, astfel încât pacienții se externează după doar 3-4 zile, în condiții de siguranță.

Cum decurge recuperarea în cazul operației minim invazive?

Recuperarea decurge mai repede față de tehnicile clasice datorită faptului că durerea post operatorie este mult diminuată și pacientul se poate mobiliza imediat. De îndată ce trece efectul narcoticelor, pacienții se ridică să meargă chiar din seara zilei în care au fost operați. Încep să se sprijine pe picior, să calce pe el și să se deplaseze câțiva pași, precum și,eventual, să meargă la baie. În funcție de tonus, mersul imediat se poate face cu cadru, baston sau chiar fără ajutor suplimentar. Este lesne de înțeles că recuperarea rapidădepinde de chirurgia minim invazivă, dar și de gradul de atrofie musculară. Cu cât intervenția este efectuată după o perioadămai scurtă de suferință și musculatura șoldului nu este atrofiată, cu atât și mersul fără cârje va fi mai rapid.


Aparut in Puterea24 / Ultima modificare in data de: 2023-01-24



Parerea ta...

Doresc sa comentez



PUBLICITATE


Ultimele stiri


PUBLICITATE





PUBLICITATE