„Ca Florin Cîțu să-și dea demisia din funcția de premier fiindcă a comis o infracțiune în circulație, în SUA, acum 20 de ani, infracțiune pentru care a fost condamnat și a executat pedeapsa, mi se pare absurd. Ar însemna încălcarea unui principiu juridic care vine din dreptul roman: „Non bis in idem” – „Nimeni să nu fie pedepsit de două ori pentru aceeași greșeală”. Și a bunului simț: cu privire la a demisiona sau a fi demis, dl Cîțu trebuie să dea socoteală pentru activitatea sa ca premier, eventual pentru fanfaronada triumfalistă și răspunsul stupid superior „Nu știu cât costă o pâine, că nu mănânc pâine”, nu pentru nerespectarea regulilor de circulație într-o tinerețe în care era atât de departe de a deține o asemenea funcție. Traian Băsescu, da, s-a urcat la volan sub influența alcoolului în văzul unei țări întregi, fiind președinte în exercițiu al României, și n-a plătit în niciun fel pentru asta.
Ce ar trebui să facă acum dl Cîțu? Să relanseze „pe piață”, în replică la această „torpilare” a sa de către gruparea Orban, faptul că dl Ludovic Orban s-a răsturnat cu mașina în decor, între Iași și Focșani, în ianuarie 2015, conducând cu viteză excesivă, într-o curbă periculoasă? Sau că același Orban a lovit cu mașina, în decembrie 2007, în zona Cotroceni, o minoră de 14 ani?
Și așa încăierarea din PNL pentru funcția de președinte tinde să depășească daunele provocate partidului de campaniile electorale ale PSD. Până acum, mi-a fost pur și simplu scârbă să comentez această mardeală dezgustătoare, născută din inconștiența setei de putere – n-au decât să se facă albie de porci unii pe alții cât doresc. Problema e însă că liberalii sunt principalul partid la guvernare. Indiferent cine va câștiga și se va tolăni în fotoliul Brătienilor, PNL va pierde, pierde deja. Și cu partidul, guvernul. Și cu guvernul, România.”, scrie Cristian Tudor Popescu, în Republica.