În acest context, agenția de presă rusă Ria Novosti a prezentat datele unui sondaj de opinie realizat în perioada 12 – 20 februarie, potrivit căruia peste 50% dintre locuitorii Republicii Moldova se opun intrării țării lor în NATO. Sondajul a fost efectuat de Asociația sociologilor și demografilor din Republica Moldova.
Dacă duminica viitoare ar avea loc un referendum privind aderarea Republicii Moldova la NATO, calitatea de membru al Alianței Nord-Atlantice ar fi sprijinită de 26,5% dintre localnici (față de 25,1% în luna ianuarie a.c.). Totodată, 54% dintre respondenți (57,1% în luna ianuarie) sunt de părere că țara lor nu trebuie să se alăture acestui bloc militar-politic, se mai arată în sondajul prezentat de RIA Novosti.
Potrivit Il Giornale, la Kiev, ritmul evoluției în direcția Alianței Atlantice (și a Uniunii Europene) a înregistrat o accelerare majoră.
În 2025, Polonia va prelua Președinția Consiliului Uniunii Europene, iar Ucraina este ferm hotărâtă să profite de oportunitatea de a concretiza proiectul de aderare la UE.
De fapt, Varșovia, după Washington, este principalul partener al Kievului în Comunitatea Euro-Atlantică încă de după Euromaidan și contribuie decisiv la susținerea și accelerarea intrării sale în UE și în NATO.
Mișcarea reformistă a președinției Zelenski, care satisface rapid fiecare cerere de schimbare și modernizare venită de la Bruxelles și de la Washington, a permis Ucrainei să obțină statutul de „partener consolidat” al Alianței Atlantice, în iunie anul trecut.
Din acel moment, perspectiva de a privi dincolo de orizont a devenit mai clară, conducerea ucraineană a început să țintească spre „următorul pas, și anume acordarea planului de acțiune pentru aderare”.
Printre măsurile anunțate de Kiev pentru a se apropia de obiectiv sunt creșterea angajamentului său general în misiunile internaționale ale Alianței Atlantice – în special în Kosovo, Irak și Marea Mediterană -, construirea a două noi baze navale în Marea Neagră, creșterea activităților și exercițiilor cu țările NATO pentru creșterea interoperabilității și un plan pentru creșterea calității propriilor forțe armate la standardele cerute.
Inițiativele de mai sus sunt puse în aplicare pe fondul intensificării dialogului și cooperării Ucrainei cu membrii specifici ai NATO, în primul rând Polonia și Turcia, și cu doi candidați la aderare, Moldova și Georgia.
În această ultimă privință, este elocvent faptul că prima călătorie în străinătate a noului președinte moldovean a fost la Kiev, unde, la 12 ianuarie, a avut o întâlnire bilaterală cu Zelenski pentru a discuta despre relațiile bilaterale și despre drumul către UE și NATO.
Kremlinul a reușit să își reafirme propria influență asupra Minskului și Erevanului, exploatând în favoarea sa, respectiv, o încercare greșită de revoluție a culorilor și un război. Însă, situația este radical diferită la Chișinău, unde dinamica socială și demografică a determinat ascensiunea europenismului.
Tocmai în Ucraina se va juca o parte semnificativă a competiției dintre Occident și Rusia: expulzarea Kremlinului din Europa de Est și asiatizarea statului-civilizație rus depind de încorporarea sa oficială și ireversibilă în blocul Atlantic – doi pași fundamentali, potrivit regretatului strateg Zbigniew Brzezinski, pentru a asigura Statelor Unite controlul total al Bătrânului Continent și pentru a îndepărta pentru totdeauna coșmarul mackinderian al unei axe ruso-germane sau, în lumina evenimentelor actuale, al unei axe ruso-franco-germane.
Accelerarea intrării și stabilizarea poziționării Kievului în orbita occidentală echivalează cu reducerea probabilității unei inversări a procesului început cu Euromaidan, adică a unei întoarceri – dar nu imposibilă – a țării sub influența rusă, și cât de serioasă consideră comunitatea euro-atlantică că este amenințarea Kremlinului va putea fi înțeleasă în viitorul apropiat, deoarece președinția Zelenski intenționează să ceară inițierea formală a procedurilor de încorporare în NATO, înainte de sfârșitul anului 2021.