Managementul „de partid”: Directorul trece, datoria crește
În timp ce datoriile către ANAF au explodat, atingând pragul halucinant de 1,4 miliarde de lei, conducerea STB — o succesiune de sinecuriști numiți pe bază de carnet de partid — pare ocupată cu orice altceva în afară de salvarea corăbiei. Directorul general Andrei Dinculescu-Bighea (PNL) și echipa sa asistă impasibili la un spectacol grotesc: furnizorii de piese blochează livrările pentru neplată, iar vehiculele rămân „la gard” pentru că nu există bani nici măcar pentru un rulment sau un litru de ulei.
Să ne înțelegem: nu vorbim despre un accident economic. Vorbim despre o strategie de management care a reușit „performanța” de a lăsa compania cu bani doar pentru avansul salariilor pe luna ianuarie. Între timp, în birourile luxoase renovate cu sume indecente în anii trecuți, se fac planuri de „eficientizare” care nu depășesc nivelul unor powerpoint-uri colorate.
Orarul — o glumă proastă pe banii noștri
Cuvântul „grafic” a devenit un arhaism în vocabularul STB. Călătorul bucureștean din 2026 trăiește o loterie zilnică: va veni autobuzul azi? Dar tramvaiul? Cu sute de vehicule imobilizate în depouri din cauza lipsei de piese, orarul afișat în stații este pură ficțiune.
Iar când, prin miracol, un vehicul apare la orizont, începe adevărata probă de supraviețuire. Condițiile de transport sunt demne de o țară din lumea a treia: tapițerii nespălate de luni de zile, sisteme de climatizare care „suflă” doar promisiuni și o mizerie cronică pe care niciun contract de curățenie (probabil și acela neplătit) nu o mai poate masca.
Terorismul parcărilor și neputința autorităților
Cireașa de pe tortul incompetenței este modul în care STB și Primăria Capitalei permit ca transportul public să fie sabotat de „junglei parcărilor”. În fiecare zi, tramvaie blocate de mașini lăsate „pe avarii” pe calea de rulare pierd mii de ore de funcționare, generând un efect de domino care paralizează întreg orașul.
Autoritățile? Ridică din umeri. Poliția Locală pare să existe doar pe statul de plată, nu și în teren, acolo unde nesimțirea șoferilor care blochează benzile dedicate (atâtea puține câte sunt) rămâne nepedepsită. Rezultatul? Transportul „rapid” de suprafață este, în realitate, cea mai lentă metodă de a te deplasa prin București.
Verdict: Moarte prin asfixiere financiară
Cu ANAF la ușă, gata să pună sechestru pe tramvaiele și autobuzele noi, și cu un Consiliu General care respinge orice tentativă de reformă sau ajustare tarifară sustenabilă, STB se îndreaptă spre groapa de gunoi a istoriei.
Singura „performanță” reală a administrației actuale este transformarea Bucureștiului în singura capitală europeană unde transportul public este un risc pentru sănătate și un exercițiu de umilință zilnică. În 2026, nu mai vorbim de „modernizare”, ci de supraviețuire. Iar la cum arată cifrele, s-ar putea ca în curând singura modalitate sigură de a ajunge la destinație în acest oraș să rămână... mersul pe jos.