Student din Cluj ar fi reușit să se conecteze la platforma online, dar imediat după aceea a ieșit, iar profesorul l-a notat ca fiind absent.După scurt timp părinții au anunțat că băiatul a făcut infarct și că avea probleme cu inima.
Universitatea Babeș - Bolyai a transmis regretul față de această tragedie:
” UBB regretă orice eveniment de acest gen. Suntem o comunitate și orice pierdere a unui membru al comunității noastre este o tristețe pentru noi toți. Transmitem condoleanțe familiei și prietenilor apropiați”.
Și Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) își exprimă regretul profund față de decesul colegului din Cluj-Napoca, student la Facultatea de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării din cadrul Universității „Babeș-Bolyai”. Mai mult, organizația trage un semnal de alarmă față de ce se întâmplă în universități:
”Din nefericire, tragediile, cum este cea de ieri, ne amintesc încă o dată de lipsa unor strategii și a unor acțiuni coordonate la nivel național și la nivel universitar în ceea ce privește sănătatea mintală a studenților, deși multe țări oferă exemple de bună practică.
Este acută nevoia oferirii de sprijin psihologic studenților care se confruntă cu diferite probleme personale, împreună cu o schimbare de paradigmă în ceea ce privește „starea de bine” a studentului.
Decalajele de învățare și problemele cu care se confruntă în general studenții pot fi depășite doar prin înțelegerea și colaborarea studenților și a cadrelor didactice, iar dialogul, sprijinul individualizat și flexibilitatea sunt esențiale în această perioadă. Este momentul să conștientizăm cu adevărat că sănătatea mintală reprezintă o reală problemă în educația românească, că nu avem în continuare un învățământ centrat pe student și nevoile sale, iar măsurile întârzie să apară.
Toate acestea nu pot, în schimb, întoarce evenimentul tragic produs ieri și alunga durerea încercată de cei dragi. Transmitem condoleanțe familiei și celor apropiați!”
În același timp, studenți și părinți din mai multe zone ale țării reclamă abuzurile care se fac de către profesori și presiunea psihică la care sunt supuși cursanții.
Nicoleta Bogoș, mama unei studente, povestește cutremurată prin ce trece fiica sa la mai multe cursuri și examene:
”Ieri, fiiica mea care este o studentă minunată, dedicată și, având în vedere facultatea grea pe care o urmează, eforturile ei, asemenea eforturilor altor mii de studenți, au fost aproape supraomenești pentru a participa, ultima jumătate de semestru, la toate cursurile, seminariile, laboratoarele, pentru a-și face toate temele, proiectele, lucrările practice , ieri, a avut un examen.
Deși au epuizat-o, fiind în primul an și, încă neobișnuită cu toate hachițele sistemului în această formă, dar mai ales cu toanele și supremația unor profesori (puțini ce-i drept), a intrat încrezătoare în sesiune, sigură pe munca ei titanică, pe ceea ce știe, pe ceea ce poate, pe ceea ce vrea. M-am străduit să-i țin sufletul în palme și mintea sănătoasă până ieri.
Examen, la o disciplină pe care o studiază doar în primul semestru al anului I, fără să găsească vreo legătură cu ceea ce va trebui să știe a face în profesia grea ce și-a ales-o. Examen la o disciplină la care toate cursurile, seminariile, laboratoarele au fost un stres major, fără limite. Fără suport de curs!!!Alimentat aproape diabolic de titularul cursului.
Am fost tentată să o sfătuiesc să-l lase restanță văzând-o (pe ea și mulți alti colegi) cum se consumă ca o lumânare.
,,Mama, am muncit pe rupte, oricum ne pică dacă are toane. Măcar încerc! Nici nu știm cine intră sau nu în examen pentru că am reținut doar amenințările!"
Noaptea târziu, a aflat că are punctaj pentru a intra în examen. Dimineața devreme (cred că nici nu a mai dormit), a susținut examenul.
La un subiect, a fost acuzată că a copiat, deși, eu știu cât a învățat. Și tare a suferit, încă o suferință peste multe altele...
A avut noroc față de alți colegi care au picat fără drept de apel, deși nota a fost sub munca și așteptările sale.
Unii, poate pe bună dreptate, pe alții îi cunosc și știu că au fost victime ale unor toane de atotputernic!?
,,Mama, lui Florin i s-a blocat platforma, nu s-a putut conecta la timp, l-a trecut direct în restanță. " (Florin este un student excepțional și foarte bun la disciplina la care au avut examenul).
Pentru că au îndrăznit să ceară discutarea notelor și clarificarea unor aspecte, pedeapsa a fost pe măsură: ,,M-am săturat, ați schimbat regulile jocului, dragi studenți. Voi șterge toate notele de pe platformă și voi recorecta lucrările. De-acum să vedeți...!"
Nu m-am simțit nicicând mai neputincioasă în a încerca să-mi conving copilul că nu vreau o studentă de 10, nici măcar de 7 (nota primită inițial), cu sufletul franjuri, mintea rătăcită și visurile năclăite tocmai de cineva care ar trebui să le dea aripi. Ci vreau o studentă cu 5, ba chiar cu restanță, dar cu visurile intacte, sufletul luminos și mintea teafără. Și, mai ales, care să nu îngroașe rândurile studenților ce abandonează din pricina unui profesor care îi duce în pragul celui mai mare moment de slăbiciune.
Toată noaptea am stat cu emoții, gândindu-mă la ea, la colegii ei, la miile de studenți...
Rugându-mă să-i fie bine! Să fie bine!
Povestea fiicei mele este un preambul...
N-am putut să dorm, frunzăresc FB, primul articol pe care îmi cad ochii: ,,Student în anul I la UBB, infarct înaintea unui examen online. Nu s-a putut conecta! Condoleanțe !"
Am căutat știrea în toate sursele posibile, sperând să fie un fake news ... Dar nu a fost!
Și inima mi-a înghețat, cu gândul la Bia, la fragilitatea sufletului și psihicului său în condiții de stres MAJOR, la Florin, la ei toți... chiar dacă era vorba despre un student al unui alt centru universitar. L-am simțit ca fiind copilul meu! Și inima mi-a înghețat...
Și ce dacă? Veți spune mulți... s-a mai dus unul... Cine are de învățat, învață, trăiască profesorii care se laudă cu restanțele ce aduc venituri, care își construiesc singuri soclul, care se hrănesc cu teama studenților. Pentru că, mulți chiar învață, multora chiar le pasă, dar ce folos dacă unii dintre noi, cei care ar trebui să dăm aripi, le retezăm înainte de a-și lua zborul!
Aceasta nu mai e școală, aceasta nu mai este viață. Creștem generații înspăimântate, fragile fizic și psihic și cu sufletul ferfeniță! Pentru că așa am moștenit unii dintre noi, de la alții...” scrie mama studentei pe Facebook.
Comentariile studenților și a altor părinți creionează un portret sumbru al sistemului de educație universitar:
”Numai cine nu a trecut printr-o universitate romaneasca, de top, nu a cunoscut aceste umilinte din partea unor profesori , care se cred cel putin zei, iar pe studenti ii considera mai putin decat niste insignifianti muritori. O fosta eleva imi povestea ca un mare profesor, nu-i dau nume, scolit la Sorbona, de la o universitate de renume, le spune ca ei sunt „zero”, ca ei nici nu pot visa vreodata ( le anuleaza si dreptul la vis) sa ajunga la nivelul lui! Asa a fost dintotdeauna in marile universitati romanesti! Au fost modele de dascali si antimodele!” scrie Lidia Mârzac.
”Așa este. Studenții sunt demoralizați, subapreciați, iar mai târziu când vom fi mai maturi, când vom avea job-urile noastre, va fi exact același lucru, iar în final ne mulțumim cu orice salariu, munca noastră depusă și zilele stresante în care nu avem timp de nimic altceva fiind în zadar. Toate au legătură, încă de când intrăm în clasele mici, toată bătaia asta de joc am observat-o încă din generală. Sperăm totuși să nu fie cazul și la facultate dar, în câteva luni, mi s-a demonstrat contrariul” povestește studenta Anca Drâmbu.