Polițistă: Te-a înjurat, ți-a zis... nu știu. Asta, să mor eu, „Dacă nu, te sărut!”, nu semnifică nimic, nu este o infracțiune!
Tânără: Adică trebuie să se ajungă la o infracțiune?
Polițistă: Dar nu ți-a făcut nimic, practic, băiatul ăla!
Tânără: Dumneavoastră nu v-ați fi speriat în locul meu?
Polițistă: Că zice unul că mă sărută? Eu m-aș simți bine, înseamnă că sunt frumoasă dacă vrea să mă sărute, că nu sărută orice urâtă de pe stradă!
Dialogul are două protagoniste: o tânără care a mers să reclame incidentul descris, petrecut cu câteva zeci de minute înainte, și o tânără polițistă de la Secția 18. Discuția continuă, cu cea din urmă la fel de nelămurită de motivul pentru care femeia din fața ei s-a adresat poliției.
Tânără: Și ar trebui să mă simt măgulită în momentul acela? Că un băiat, un bărbat pe care nu îl cunosc vine cu mâinile întinse spre mine?
Polițistă: Cu mâinile întinse în ce sens? Așa?
Tânără: Nu, nu voia să îmi dea în cap! Voia să mă prindă, din ce a zis el, să mă sărute! Vi se pare normal?
Polițista, care insistă că fapta descrisă nu intră în sfera Codului Penal, pare să uite de legea care sancționează cu amendă, pe care o dau inclusiv polițiștii, hărțuirea stradală. E în vigoare de doi ani, adoptată cu argumentul că 8 din 10 femei spun că nu se simt în siguranță când merg noaptea pe stradă, tocmai din cauza avansurilor nedorite. Definiția prevăzută de lege pentru fapta care se sancționează cu amenzi de până la 10 mii de lei e destul de clară.